Douasprezece povestiri calatoare | Gabriel Garcia Marquez

Efortul de a scrie o povestire este la fel de intens ca la inceputul unui roman.
Caci in primul paragraf al unui roman trebuie definit totul: structura, ton, ritm, lungime si uneori chiar si caracterul vreunui presonaj.
Restul este placerea de a scrie, cea mai intima si solitara care se poate imagina, si daca nu-ti petreci restul vietii corectandu-ti cartea e fiindca aceeasi rigoare de fier care e nevoie ca s-o incepi se impune si ca s-o termini.
Povestirea, in schim, nu are nici inceput, nici sfarsit: se leaga sau nu se leaga. Gabriel Garcia Marquez